Azi, in oras. Stau la semafor. In dreapta mea era……… banda pentru dreapta. Adica, pentru foarte multi, e banda pe care te inscrii atunci cand vrei sa faci la dreapta. NU E PENTRU A STA LA SEMAFOR PENTRU DIRECTIA INAINTE.
Cu atat mai putin pentru A STATIONA. Mai ales cand dai de prietenii tai pe trotuar. Nu conteaza ca traficul e un infern. Tu parchezi masina acolo, sperand ca investitia facuta in marca BMW (mai ales ca e suv) va impune ……. respectul nu, asta se castiga, va impune…… teama? Sau ce? Cred ca tocmai dovedesti calitatea (mult ravnita pentru unii) de cocalar. Cocalar de cartier.
Pe vremuri se chema taran. Taranul era acea persoana care datorita ghinionului, s-a nascut la tara si nu avea acces la dacia 1300, asfalt, apa curgatoare si wc cu acces din hol (nu din spatele gradinii). Dar omul ala era plin de bun simt si muncea. Si, in foarte multe cazuri, facea carte cu indarjire pentru a scapa de eticheta de taran. Nu stiu de ce dorea sa scape de ea, dar facea ceva constructiv. Foarte important. Dorea sa-si depaseasca conditia.
Pe cand cocalarul de oras doreste sa se perfectioneze in conditia sa. Sa se rafineze. Adica sa dea maneaua mai tare din boxele masinii noaptea in fata blocului, sperand in mintea lui bolnava ca vecinii crapa de invidie cand se uita pe geam sa vada ……. ce sa vada….. sa vada care e cocalarul ala de cartier.
CONTINUARE
Pe banda din dreapta se aduna vreo 2-3 taxiuri in spatele masinii cocalarului de cartier (taximetristii fiind probabil satui deja de aceste situatii, nu se iau in calcul cele pe care le genereaza chiar ei cand lasa sau iau vre-un pasager) si incep sa se sprijine in claxon.
Cocalarul isi ia ramas bun de la prieteni, agale, in sila, ca si cum ar face o concesie, iar ceilalti din jur ar trebui sa fie recunoscatori. (oare atitudinea asta e din nastere sau se educa? ….. intreb pentru ca le iese atat de bine…..). Ce face domnul cocalar mai departe? Vine la masina si striga la coloana din spate: „Huoooo ba, ce claxonezi atata, nu vezi ca e pe avarii?”
Desi nu eram implicat in faza respectiva, raman perplex de mojicia astuia. Am mai intalnit-o (culmea!!!!) la un sofer cu parul alb care mi s-a bagat in fata de pe banda din dreapta, fortandu-ma sa pun frana violent. Mai tarziu in trafic, cand am avut sansa sa ajung langa el, imi raspunde….. „Pai de ce te stresezi….. am semnalizat.”
Stiti de ce ma enervez? Pentru ca:
– sunt nesimtiti, nu au nici cel mai mic dram de bun simt si de reguli de trai in comun;
– te iau de prost si culmea….. din bun simt ii lasam de fiecare data sa se bage sau sa le iasa, iar ei se catara pe aceasta permisivitate a noastra, considerand-o slabiciune(a noastra) cumulata cu valoare ( a lor).
– pur si simplu imi strica ziua.
Undeva in mintea lor cred ca sunt constienti de micimea gestului lor. Dar argumente puerile de genul „era pe avarii”, „am semnalizat” vin sa le acorde scuza de care aveau nevoie si sa-si vada mai departe de nemurirea lor.
Cocalarul de cartier nu prea tine cont de conditia sociala.Il gasesti in toate paturile societatii. Il gasesti printre „italieni”, il gasesti preintre baietii de bani gata, printre aia de stau la coltul blocului si scuipa coji de seminte pe jos. Insa unii sunt cei mai periculosi din toti. Cocalarii de cartier inculti. Astia de regula asculta muzica cu volumul dat la maxim, de regula manele, sunt galagiosi in exprimare si se imbraca pentru a atrage atentia. De regula tipator.
Am ajuns la concluzia ca nu trebuie lasati sa se manifeste in trafic. Eu cel putin nu-i las. Se bazeaza pe slabiciunea celuilalt. Daca vad ca incearca si nu pot, atunci poate aducem aceasta specie in pragul extinctiei. Dar pentru asta e nevoie de noi toti.
LA RECHERCHE DE LA VIE PERDU 