AURUL, DOLARII, FRANCII ȘI INVESTITORII


Poți să-i acuzi pe americani de tot ce vrei, dar trebuie să le recunoști două calități: sunt buni în marketing și când fac un lucru, o fac lată de tot. Operațiunea TWIST a bulversat rău de tot piețele. Dar absolut toate piețele. Nu mă pot abține să nu scriu despre asta.

Investitorul este un animal aparte. Este specia ciudată care caută profit, dar în condiții de siguranță. În lume există două mari categorii de investitori pe piață: băncile de investiții și fondurile de investiții. Dacă ați avea munți de bani, către ele v-ați îndrepta cu siguranță. Cum se comportă pe timp de criză? Criza se manifestă prin mari frământări economice, materializate pe grafic prin trenduri. Trendurile sunt generatoare de profit, dar sunt și purtătoare de riscuri. Așa că portofoliile de investiții au cam două părți: una mai puțin riscantă, care e cea mai mare parte, cam 70-80% din total portofoliu, care de obicei se compune din bonduri ale statelor, și safe havenuri. Cealaltă parte e pentru ”joacă”.

Așa cum am mai spus, francul elvețian e unul din safehavenuri. Numai că aprecierea bruscă a dolarului a mai afectat 2 safehavenuri: aurul și argintul. Ajungem la momentul în care investitorii sunt în alertă de gradul I. Acestea se întâmplă chiar în timp ce scriu aceste lucruri. Așa că în aceste momente e o lupta surdă pe forex și pe burse. Francul elvețian și aurul sunt cap de afiș. Sunt vedete. Francul rezistă eroic pe tranșeele săpate cu greu la 1,22 față de euro iar față de dolar a coborât sub liniștea dată de pragul psihologic al lui 0,9. Aurul a căzut la nivelul de 1720 dolari uncia.

Oare cum va arăta piața mâine?

OPERAȚIUNEA TWIST A FOST LANSATĂ. CE DECLANȘEAZĂ EA?


Aseară FED-ul a lansat operațiunea TWIST. Operațiunea TWIST nu este invenția lui Brenache sau a FOMC. Este o invenție de pe timpul mandatului lui Kenedy. Dar ce presupune ea? Ce a lansat aseară FOMC la finalul ședinței?

Odată rezolvată problema stabilității monetare (adică inflația ce a fost o problemă în SUA în prima jumătate a anului), FED-ul încearcă să se implice în dezvoltarea pe termen lung a SUA, prin intermediul politicii monetare. Cum poate face asta? Prin stimularea investițiilor pe termen lung, în special domeniul construcțiilor. Cum poate face FED asta?

S-a ajuns la concluzia că cetățenii SUA scot banii din circuitul economic, slăbind și performanța sistemului bancar. Ei nu mai investesc banii câștigați ci îi păstrează în depozite la bancă (datorită incertitudinii) forțând astfel băncile să plătescă o dobândă pe care nu au cum s-o câștige, piața împrumuturilor fiind în evidentă scădere. Atunci băncile migrează către titlurile de stat care asigură un beneficiu minim și sigur.

FED-ul prin lansarea operațiunii TWIST păstrează ratele dobânzilor pe termen scurt neschimbate și le coboară pe cele pe termen lung. În plus obligațiunile ce ar fi ajuns la maturitate în termen de 6-30 de ani vor fi răscumpărate și vor fi vândute obligațiuni cu maturitate de până în 3 ani, toate aceste mișcări urmând a se finaliza până în luna iunie 2012 și până la concurența sumei de 400 miliarde dolari. În tot acest timp tipografia federală va intra în revizie tehnică.

Toate acestea duc la un dolar mult mai cautat. Și de asemenea fac atractivă investirea lui pe termen lung. Repercusiunile de pe piața valutară (forex) și-au făcut simțită prezența imediat. Euro este acum la minimul ultimelor 7 luni față de dolar și la un maxim de 4,31 față de leu. Francul elvețian s-a depreciat în continuare față de principalele valute. A depășit pragul psihologic de 0,9 față de dolar și cam are drumul deschis către paritate. Față de euro duce puternice bătălii în acea zonă importantă de la 1.23, dorind să se deprecieze mai mult de atât, în ciuda deprecierii euro de pe piețe.

Un foarte curios lucru îl fac aurul și argintul care s-au depreciat serios în ultimele 24 de ore, la ora la care scriu aurul oscilând în zona lui 1750 dolari uncia. O explicație posibilă este creșterea dolarului (cu care este în contrapartidă) precum și  efectul de tăvălug pe care astfel de mișcări îl generează.

Piețele de capital ocupă un rol important în această analiză. Bursele cunosc căderi dramatice. Cele asiatice au închis astă dimineață sesiunile cu pierderi importante, aceleași pierderi importante făcându-și simțită prezența și pe principalii indici bursieri europeni (aproape 4% la această oră). Una din explicații ar fi folosirea cuvintelor cheie ”significant downside risks” din comunicatul de aseară al FED cu referire la piețele de capital, o lume extrem de sensibilă la astfel de expresii. Eu cred că se pune mai multă sare în ciorba europeană. Vom vedea. Nu îmi dau seama care ar fi alte motive ale căderii burselor (inclusiv cea americană).

Voi reveni cu o postare dedicată francului elvețian deoarece merită o analiză mai amănunțită, dar asta atunci când apele vor fi ceva mai limpezi și vor exista mai multe certitudini.

SNB DIVERSIFICĂ REGULA JOCULUI?


”Fuck!!! I`ve lost 2.000 dolars last night” Asta a spus un trader pe unul din forumuri. Și tot asta arată încordarea piețelor.

În dimineața asta la ora 07.00 (GMT+2) francul elvețian s-a mai depreciat cu 100 pipși. Nu cred că SNB nu intervine, însă cred că de data asta lasă și zvonul, teama, să acționeze. PEGul va fi impus  și abia după aia anunțat. Este opinia mea.

Mai există o miză importantă. În jurul valorii de 1,23 există o zonă sensibilă, forexiștii o denumesc în acest caz zonă de rezistență importantă. Cred că SNB dorește să fie sigură că a trecut de această zonă, anunțul venind după aia.

Cert este că le-a mers. Deocamdată. Va exista un moment în care va trebui să iasă la rampă și să spună ce au în intenție. Orice ar avea în intenție, sunt sigur că mișcarea i-a surprins.

Nu sunt nici un susținător, nici un contestatar al BNR. Însă leul a rămas în amorțire până la 08.15 dimineață, imun la mediul internațional. Dacă aș fi cârcotaș, aș spune că BNR și-a băut  întâi cafeaua. Dacă aș fi de-al lor, aș vorbi de necesitatea analizelor care trebuie făcute, importanța susținerii exporturilor și plata ratelor populației.

O fi bine, o fi rău cum a procedat BNR? Nu știu. Dar lipsa mișcării arată cât de importantă e valuta noastră pe piețele externe. Sau brokerul meu îmi  joacă feste? Pe viitor voi profita din această imobilitate.

Dacă BNR nu intervine perechea valutară chf/ron ar trebui să se situee în jurul valorii de 3,4-3,45. Asta și dacă calculele mele sunt corecte. Dar sunt mulți de ”dar” și ”dacă” pe traseu…. mai e drum lung până acolo.

SNB NE SURPRINDE CU UN NOU PEG LA 1,25 FAȚĂ DE EURO????


Două siteuri care au tangență cu lumea finanțelor (twitter și talking-forex) aruncă amândouă în același timp (acum o oră jumătate) bomba sub formă de zvon: SNB se pregătește de peg pe euro la 1.25.

Nu asta m-ar fi surprins. Cumva ar fi fost în trendul știrilor economice proaste despre economia elvețiană, toate având cauza deflația. M-a surprins agitația de pe piețe. Francul s-a depreciat rapid cu 100 pipși într-o oră, ajungând la 1.2150. Mi-e foarte greu să-mi imaginez haosul și panica de pe această pereche valutară. Cred că este pentru prima oară când am văzut atât volatilitatea cât și volumul la cote ridicate. E fantastic.

Mai mult decât atât a arătat nervozitatea existentă pe piețe în jurul francului elvețian. Investitorii pe termen lung încă sunt pe plus pe franc, dar sunt cu ochii ca pe butelie. Cred că incertitudinea îi omoară. Ca să devalorizezi francul cu 100 de pipși e nevoie de milioane de euro pe pips probabil.

Care a fost prima mișcare mai interesantă? Aurul a sărit enorm de mult, drept dovadă că cei ce s-au săturat de incertitudinea francului deja au făcut un pas. Iar ceea ce Kweku Adoboli a pățit a pus muuuulți traderi de pe la marile firme și bănci în gardă.

Să așteptăm și să vedem.

FINANȚIȘTI ȘI POLITICIENI ÎN CRIZA SISTEMULUI


A te împrumuta e cel mai ușor lucru cu putință. Mai ales când ai alegeri în față, trebuie să-i împaci atât pe finanțatorii campaniei cât și pe cei cu ștampilă în mână. Este modalitatea prin care poți să dai bine pe sticlă, să acoperi un management financiar prost și o lipsă de competență și performanță economică. Asta a făcut să apară criza economică. Iar când problema a răbufnit, a răbufnit la toți în același timp.

Politicienii trebuie să se pronunțe asupra politicii fiscale, să o armonizeze și să ia decizii la unison. Politica fiscală e cea mai greu de făcut deoarece ea afectează (din punctul de vedere al unui politician) atât pe cei care pun ștampila pe buletinul de vot, cât și pe cei care asigură fondurile pentru campania electorală. Iar cele două interese sunt opozabile deoarece ambele se adapă dintr-o oală comună. Această dilemă mai sus menționată a dus la crearea deficitelor bugetare care există acum în mai toate țările dezvoltate.

Criza economică mondială devine astfel o criză a sistemelor, în acest moment cel puțin. Germania și Franța (stăpânii cum îi denumeam într-o altă postare) au propus și vor impune în constituțiile statelor membre SUE (așa le voi denumi de acum) plafoane superioare de îndatorare.  Mi se pare o măsură puerilă, cu eficiență limitată deoarece pune limită incompetenței, nu o transformă în eficiență. Nu ar face decât să copieze o măsură americană care nu a funcționat (vezi discuțiile din 3 august). SUA s-a comportat atunci ca un trader care nu poate accepta pierderea.

Sistemul financiar de stat e în mare suferință. A dovedit că nu merge. Însă nu cred că se va schimba deoarece el convine de minune actorilor principali implicați. Și pe deasupra el duce din când în când la criză, criză care convine unora sau altora. Traderul caută trendul, iar atunci când nu-l are îl provoacă. Printr-o știre, un zvon sau, de ce nu, o criză.

Acestea fiind constrângerile principale, nu e ușor să te miști, ca politician, în vreme de criză. Ai opțiunile foarte limitate. Și săptămâna aceasta a evidențiat acest lucru mai bine ca niciodată. ”Get ahead of curve” i-a îndemnat Trichet pe politicienii europeni adunați în Polonia cu scopul de a lua decizii poate istorice. Mai plastic și mai subtil de atât nu putea să sune îndemnul unui finanțist adresat unor politicieni înghețați de propriile motivații în luarea unor decizii urgente. Îndemnul nu a fost adresat doar pentru a pune ardei iute pe tocana politică ci și pentru a sublinia importanța deciziilor care se iau acum.

În zilele de azi lumea finanțelor se mișcă mai repede și mai bine decât cea politică. Are obiectul muncii mult mai palpabil iar decizia este deviată de puține constrângeri. Negocierile sunt mai reduse iar obiectivele mult mai cuantificabile. Însă vremurile pe care le trăim nu țin cont de aceste aspecte. Ele reclamă decizii urgente, decizii bune, decizii la unison. Dar sunt 17 state în zona euro.

Oare vom reuși?

 

Kweku Adoboli un nume necunoscut până de curând. UBS l-a făcut celebru.


Cine e Kweku Adoboli? Ce a făcut el de a devenit celebru?

Mai țineți minte întrebarea pe care am adresat-o eu candva pe FB? Cum să pierzi 100 euro? Și răspunsul? Căștigi 100 și pierzi 200… Ei, acest Kweku Adoboli n-a ținut cont de metoda mea. A pierdut direct 2 miliarde dolari. Exact. 2 milarde dolari. Ale lui? Nu. Ale UBS. Adică ale investitorilor în UBS. Dar hai să vedem părțile implicate.

UBS este o bancă elvețiană de investiții. O bancă de investiții (noi avem numai bănci comerciale în țară) se ocupă cu plasarea cât mai rentabilă și pe orice piață a banilor deponenților. Și nu vorbim de deponenți care își pun acolo economiile din salariu. UBS acționează la nivel mondial și este una din cele mai mari în domeniu. UBS are o vechime de 150 de ani, având sediile centrale la Zurich și Basel. Birourile deschise în peste 50 de țări adăpostesc 65.000 de angajați. Veniturile operaționale ale UBS în 2010 au fost în valoare totală de 32 miliarde franci elvețieni din care 7,4 miliarde au fost venituri nete.

Cum o duce UBS? Nu prea bine. Nu a mai plătit dividente din 2006 (de 5 ani), iar investitorii devin nervoși în astfel de situații. Astfel că a le menține încrederea în capacitatea ta de a face profit e vital. Și atunci ce faci? Îl angajezi pe Kweku Adoboli.

Kweku Adoboli are 31 de ani și ATENȚIE!!! era angajat la UBS ca director pentru fonduri tranzacționate pe bursă.  Cam bătrân pentru acest post, nu? (sunt ironic, bineînțeles). Era originar din Ghana, fiu de fost angajat al ONU și absolvent de școală privată în Marea Britanie. Câștiga la UBS între 200-400 mii lire sterline pe an.

Se zvonește că pierderile au survenit ca urmare a deciziei SNB de peg a francului elvețian contra euro la 1,2. Kweku Adoboli ar fi postat pe FB un ultim mesaj în data de 6 septembrie (data pegului): ”I need a miracle”. Ciudat a fost că în cadrul UBS controlul intern nu a funcționat. Kweku Adoboli s-a autodenunțat, fapta nefiind descoperită de către altcineva.

Cam astea ar fi faptele. Multe spații goale. Multe întrebări. Foarte multe. Și cred eu pertinente. Hai să începem tirul:

1. La nivelul ăsta sunt absolut sigur că nu se lucrează în marjă. Rația e de 1:1. Adică dacă bagi 1 mlion euro, un milion de euro ai în tranzacție, nu mai mult. Nu există efectul de levier pentru că pur și simplu nu ai pe cineva mai mare decât tine să bage restul de bani în tranzacție. Ori în dimineața cu pricina francul a pierdut 10% din valoarea sa. Acești 10% sunt pierderea lui Kweku Adoboli. Adică 2 miliarde dolari. Cu alte cuvinte, în această tranzacție au fost implicate 20 miliarde dolari? Păi veniturile UBS în 2010 (toate veniturile) au fost de 32 miliarde franci elvețieni. Cam 40 miliarde de dolari. Păi Kweku Adoboli se juca cu jumătate din veniturile anului precedent ale UBS și nimeni nu știa? Sunt eu nebun sau scârțâie ceva aici? Cum să te joci cu o sumă de 3 ori mai mare decât profitul tău anual și tu să nu bagi de seamă?

2. Cum a ajuns Kweku Adoboli la 31 de ani director în UBS? Posturile astea se dau ținând cont de o anume experiență, o anume competență care se dovedește în timp. Ce fapte de vitejie a putut face acest tip în 7 ani astfel încât să calce în picioare oameni cu experiență de q ani și în UBS?

3. De ce UBS nu a sesizat nimic? Fac o mică paranteză aici. CEO la UBS este Oswald Gruebel. Un om cu o reputație imensă care a readus pe linia de plutire atât UBS cât și Credit Suisse  (un alt mamut financiar elvețian) , fiind convins de 2 ori să renunțe la pensie pentru asta. Și asta fără nicio facultate la activ, fără niciun curs în domeniu. Doar o imensă experiență în tranzacționare. Este știut faptul că acest om știe la orice oră cotațiile internaționale la orice și verifică manual fiecare tranzacție deschisă de subalterni. Un om care a impus o disciplină de fier. Cum a fost posibil atunci să se joace cineva cu astfel de sume fără ca el să știe? Oare a fost atât de incapabil încât nu a organizat un control intern la UBS atât de incompetent, știind că disciplina e punctul lui forte?

4. Oare sistemul informatic de la UBS nu a fost organizat astfel încât să raporteze până sus de tot în timp real toate pierderile / câștigurile din firmă?

Sunt foarte sigur că întrebări grele legate de acest caz există, la fel de pertinente vor fi și explicațiile ce vor veni de la UBS. Opinia mea este că există o posibilitate ca acest Kweku Adoboli să fie doar un țap ispășitor al unui management și al unor decizii proaste de la UBS, peg-ul francului față de euro fiind o mană cerească, omul nostru urmând să trăiască fericit până la adânci bătrâneți.

Revenind la titlu, UBS l-a făcut celebru pe Kweku Adoboli.

ȘI NU A TREBUIT SĂ AȘTEPTĂM O SĂPTĂMÂNĂ, AȘA CUM CREDEAM DIMINEAȚĂ :)


Acum foarte puțin timp s-a lansat o altă operațiune de amploare, de data asta o acțiune în haită, care țintește slăbirea dolarului. Ceva similar cu ceea ce au făcut elvețienii, însă de data asta în 5. FED, SNB, BEC, BOJ și BOE. Adică acesta e rezultatul discuțiilor din weekwnd a G7. Dolarii americani care se aruncă acum pe piață au produs deja mișcări. Să vedem dacă sunt de durată.

Leul arată că asta a așteptat. Deja a început să piardă teren în favoarea principalelor valute.